Back in business

Mi-am dat seama că nu am mai postat de ceva timp pe blog, deși îmi propusesem ca măcar la început să fiu mai activă și să îmi fac o rutină din a scrie. Cumva speram ca acest hobby al meu să mă responsabilizeze și să mă ajute să îmi gestionez timpul într-un mod cât mai productiv. (Haha, ce inocentă)

Aș minți dacă aș spune că pur și simplu am uitat de el, însă e mult mai comod să amâni ceva sau să te prefaci că ai alte lucruri mai importante de făcut. Și uite cum, fără să realizez, tot acel entuziasm de la început s-a transformat în: „lasă că scriu eu când mai am chef”. Și culmea e că, în ultimul articol, vorbisem despre cum noi ne punem singuri piedici și tărăgănăm cât putem de mult orice acțiune.

Adică eu nu ar trebui să fac așa.
Eu ar trebui să arăt că: „uite, se poate!”.
Eu ar trebui să scriu, să postez constant, să mă țin de treabă, dacă tot promovez ideea asta de a nu renunța la planul tău cu prima ocazie.

Dar probabil o știi și tu pe aia cu „la teorie suntem toți buni, practica ne omoară”.

În principiu nu îmi programez niciodată când și despre ce voi scrie în următoarea postare. Asta e și din cauză că nu am o temă anume pentru blog, ci e doar un personal blog pe care îl folosesc ca mijloc de relaxare. Plus că îmi place să citească și altcineva ceea ce gândesc eu, de ce să mint?
Acestea fiind spuse (sau scrise, mă rog...), sper să am mai multă inspirație pentru postările viitoare. Stay tuned!

P. S: Știu că nu are legătură cu ceea ce am spus mai sus, însă am găsit de curând versurile de la începutul articolului. Le-am scris anul trecut, cam tot pe vremea asta, iar cum acest articol e lipsit de orice fel de substanță, m-am gândit că ar fi drăguț să le includ. Enjoy!